Constanța Buteică – Măzăreni (Urleasca)

Constanța Buteică (căsătorită Maei)

 

Dislocații – 18.06.1951

Constanța Buteică

 

În ziua de duminica mare

Toți chiaburii la plimbare

Dar când fu pe înserate

Mașini cu Securitate

Înconjoară niște sate.

Au instalat mitraliere

Cu soldații lângă ele

Ordin de armată dat

Nimeni nu iese din sat.

Armata au intrat în sat

Pe chiaburi i-au căutat

În poarta chiaburului

Un soldat cu pușca lui

Sta acolo și păzea

Să nu fugă cineva.

Când chiaburii se treziră

Soldații în curte săriră

Pistoale scoase din tocuri

Cu șaptezeci și două de focuri.

Stai și spune cine ești,

Proprietarul, ce dorești

În trei ore ia ce vrei

Și urmează-ne pe noi

Nu mergi numai dumneata

Ia toată familia

Părinți, copii și nepoți

Bunici, mici, mari, ia-i pe toți.

Unde mergem, frățioare

Pe aceste două picioare?

Taci și nu mai întreba

Ai să vezi dumneata.

Plecarăm și până în seară

Ajunserăm într-o gară

Acolo văzurăm noi

Tren cu vagoane de boi

Lume multă încremenită

În vagoane înghesuită

Copii mici, surori și frați

Cu soldați amestecați.

A dat Dumnezeu prea Sfântul

Ne-a venit și nouă rândul

Și într-o oră și jumătate

Plecarăm pe căi ferate

Soldatul înarmat cu noi

Să nu fugim înapoi.

La Craiova am așteptat

Până de tren s-a atașat

Optzeci de vagoane pline

Ce alunecau pe șine.

Și am plecat mai departe

Mergeam zi, mergeam și noapte

Nu am oprit în nicio gară,

Credeai că trenul acesta zboară.

Dar deodată ne-am oprit

Într-un loc necunoscut.

A venit un cetățean

Și a dat un plic la vatman

Apoi și noi am aflat

Drumul pe care-am plecat.

A fost bucurie mare,

Nu treceam peste hotare

Așa cum ne-am așteptat

De acasă când am plecat.

Mergeam așa, cum vă spui

Pe drumul Galațiului

E aproape de hotară

Dar eram la noi în țară

Bună, rea, cum era ea,

Era țărișoara mea, condusă de altcineva.

În sfârșit, în plină zi

Oprii trenul în câmpii.

Soldați cu găleți în mână

Fugeau către o fântână

Am încremenit pe loc

Crezând că trenul a luat foc.

Am văzut printre soldați

Fugeau cu ei surori, frați,

Toți cu găleți în mână

De la tren pân-la fântână

Aduceau apă, și ei

Să adape cai și boi.

Am înțeles abia acum

Mergeam toți pe același drum.

Am plecat și mai departe

Trenul aluneca pe roate

Mergea cu viteză mare

Știa drumul care îl are.

Într-o noapte am ajuns

Acolo unde a fost scris

Și ne-a lăsat frățioare

Ca să dormim în vagoane.

Dimineața ne-am sculat

În care ne-au încărcat

Și am plecat din astă gară

Încărcați în două cară

Pe drumuri printre hotară

Din loc în loc soldăței

Ce veniseră cu noi.

După cinci kilometri, bre

Am ajuns în mazăre

În mazăre lângă un țăruș:

Aici veți trăi de acuș.

Am stat acolo cinci ani

În case de bolovani

Pe care noi le-am zidit

Cu paie le-am acoperit.

Când ploua trecea prin paie

Până la noi în odaie

Case s-au făcut cinci sute

Familii erau mai multe P

rima casă e de olteni

Numele e Măzăreni

Al treilea sat, cum vă spui,

Pe drumul Galațiului.

Vino mândro să mă cați

La Urleasca, spre Galați

Acolo suntem aruncați.

Bunici, părinți, surori, frați

Și copii neînțărcați

Sub cerul cu stelele,

În câmpul cu mazăre,

În bătaia vântului,

În arșița soarelui,

Fără umbră, fără apă,

Fără pită, fără papă

Numai bobul mazării

Umflă burta la copii.

Am stat așa cât am stat

Ne-am apucat de lucrat

Din vrejii de mazăre

Am făcut covercile

Am vândut și vitele

Să nu moară de sete.

Dumnezeu ne-a ajutat

Ploaie pe aici n-a dat

Când au venit ploile

Terminaserăm casele.

Am săpat fântâni îndată

Apa galbenă, sărată.

Dar nu ne-am oprit aici

Am făcut și mult chirpici

Cu care-am zidit o casă

Micuță, mucegăioasă,

Dar mai bună decât ce

Coverca din mazăre.

Cinci ani acolo am stat

Vara lucram la bumbac,

Iarna ne încălzeam, vă spui

Cu tulpina bumbacului.

Când cinci ani s-au împlinit

În sat iarăși am venit.