Muzeul Satului Bănățean – Timișoara, 2001

Despre construirea Căsuței neuitării de la Pădurea Verde, Muzeul Satului Bănățean Timișoara

Brăila este singurul județ, care are în această privință a deportaților legătură directă cu Timișoara. Ei acolo sunt mai mulți decât suntem noi aici. La casa reconstruită după modelul casei din Bărăgan din Timișoara, de la Muzeul de Etnografie am dus ușile și geamurile de-aici din Brăila. Casa de la Răchitoasa nu mai există dar eu am luat ușa și geamurile când am plecat, căci de ce era să le las ca să le bage pe foc? Le-am folosit la casa bătrânească a lui tata, că atunci n-am avut bani ca să ne facem altele. Acum am făcut modificări la casa bătrânească și de aceea le-am dat. Am dat și mașina de cusut care era adusă din Basarabia, precum și lampa. Alți oameni care au fost deportați în Bărăgan, au mai donat paturi, precum și altele. E o casă cam de prin toate zonele din Bărăgan. Doamna Mitu mi-a aranjat ca să fac un proiect după o casă de-aici din Bărăgan. Am fost la Rubla cu un proiectant de-aici și a luat toate măsurile și au trimis acolo proiectul. De la ei a fost ideea, de la cei din Timișoara. Pe mine m-au rugat să fac rost de uși de-acolo, însă eu am spus că nu e nevoie că am eu. În timp ce proiectantul de-aicea a măsurat casa și a făcut schița, acolo în Timișoara a găsit o carte din aceasta făcută de nemți, unde un neamț a avut schița de la o casă din Bărăgan, cu tot ce trebuie, cu toate dimensiunile. Și au început construcția acolo, în Timișoara. Între timp am trimis și eu dar casa era deja începută. (Juvenale Harabagiu, deportat la Răchitoasa, interviu Roxana Pătrașcu Onica)